| 1.
|
SMIORCĂ'I, smiorcăi, smi'orcăi, vb. IV. (Pop. si fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. si refl. A plânge (alintat si prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. - Cf. smârcâi.
Sursă
: DEX'98
(26100)
- RACAI |
| |
| 2.
|
SMIORCĂ'I vb. v. scânci.Sursă
: Sinonime
( 210269)
- siveco |
| |
| 3.
|
SMIORCĂ'I vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.)
Sursă
: Sinonime
(210268)
- siveco |
| |
| 4.
|
smiorcă'i vb., ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. smi'orcăi, 3 sg. si pl. smi'orcăie, imperf. 3 sg. smiorcai'a
Sursă
: DOR
(282837)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SMIORCĂ'I smi'orcăi intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~ăi
Sursă
: NODEX
(353735)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE SMIORCĂ'I mă smi'orcăi intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat si zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ăi
Sursă
: NODEX
(353736)
- siveco |
| |
|
|